Prințesa sarcastică

0
2876

Ești de un sarcasm înfiorător. Îl porți mereu cu mândrie, semn al inteligenței incontestabile. Ai fost mereu o premiantă și toata lumea trebuie să știe asta. Iar dacă nu știu, vei face tot posibilul să le reamintești aruncând în ei săgețile tale sarcastice și otrăvitoare, menite să le corecteze greșelile gramaticale, tehnice, geografice….orice. Până la urmă ei sunt plebea și tu ești nobilimea intelectuală. Și ca să fii și mai bine înțeleasă, ai grijă să dai disprețuitor puțin ochii peste cap.

Sarcasmul este fără îndoială o formă de ironie, menită să comunice  indirect critica față de interlocutor sau de o anumită situație.  Spre deosebire de ironie, sarcasmul are de cele mai multe ori o față urâtă, pentru că reușește 100% să ofenseze interlocutorul în cel mai crud mod posibil.  E un fel de agresiune verbală cu premeditare, o armă menită să creeze disconfortul partenerului de dialog.

Cultural vorbind, majoritatea culturilor umane consideră sarcasmul ceva ofensator,  părerea generală mergând de la un „așa zis limbaj al diavolului” până la un semn de suferință și frustrare internă a celui care îl folosește în încercarea de a se apăra. Utilizarea necontrolată a sarcasmulului poate distruge pentru totdeauna o relație interumană și este de evitat în cadrul relațiilor interumane apropiate. Interesant este că o minusculă doza de sarcasm utilizată la momentul potrivit poate declanșa o adevarata scânteie a creativității.

Ca și proces cognitiv, sarcasmul necesită întreaga participare a creierului uman, unii apreciază că o replică sarcastică ar necesita o mai mare activitate cerebrala decât una sinceră.

În cazul în care vă întrebați ce stă la baza  unei replici sarcastice, aflați că mai întâi limbajul este procesat la nivelul emisferului stâng care încearcă să înțeleagă într-un mod literal înțelesul cuvintelor. Ulterior lobul frontal și emisferul drept descifrează ce intenție a avut cel care a emis replica și identifică contradicțiile existente între înțelesul literal  și contextul social și emoțional. În final, cortexul prefrontal ventromedial drept- un fel de ”sarcasmometru” -emite o decizie pe care ulterior o vom verbaliza . Foarte complicat, ai spune?! Adevarul e că sarcasticilor li se poate reproșa aroganța, dar nu și lipsa de materie cenușie.

Dacă ești posesoarea/posesorul unui creier care utilizează în exces sarcasmul, o mică prințesă sarcastică căreia ani de zile i s-a contestat dreptul la o părere intelectuală , află că nu trebuie să te mai ascunzi, chiar ne-am prins toți de ce ești așa: ”vorbele tale omoară oameni, pentru că și tu ești moartă înăuntru”.

LEAVE A REPLY